GRAPHITE

Referendum si vot, două la preţul uneia singure. Şi nu mă duc la (sau nu mă las dus de) niciuna. În ospiciul numit România, am cele mai sănătoase motive din lume.
ÃŽn primul rând, deÅŸi cred în puterea votului (c-am tot văzut-o până acum), nu cred în justeÅ£ea lui. FaceÅ£i un experiment, dacă vă stă în posibilităţi: adunaÅ£i un grup de oameni obiÅŸnuiÅ£i, cel puÅ£in 10, ÅŸi puneÅ£i orice întrebare, inclusiv din domeniile la care se zice că ne pricepem cu toÅ£ii, adică politică ÅŸi fotbal. Eu nu mă pricep la niciuna din astea două… dar eu, cel puÅ£in, o recunosc. Bun. Garantez că, la orice întrebare veÅ£i pune, doar o minoritate va ÅŸti răspunsul corect; mai mult, ăştia puÅ£inii vor fi luaÅ£i în râs, ridiculizaÅ£i, marginalizaÅ£i sau, daca se poate, alungaÅ£i de cei mulÅ£i care bat câmpii. Acesta e principiul de bază a democraÅ£iei: dacă din 1000 de indivizi 999 votează că pământul e plat, atunci pământul e plat ÅŸi gata. VoinÅ£a majorităţii a decis.
Păi ÅŸi eu ce caut între ăştia? Atât timp cât votul meu de om care ÅŸtie ce este, ce spune, ce vrea ÅŸi ce poate, este anulat din start de votul unui analfabet, al unui beÅ£iv sau al unui naiv manipulat de propaganda politică, n-am nici o ÅŸansă. Sunt ăla unu-dintr-o-mie care ÅŸtie că pământul e rotund, dar votul meu nu schimbă nimic, nu într-o Å£ară în care “ÅŸtirile” se argumentează cu părerea vecinei mortului de la ora 5 :”credeÅ£i că…?”.
ÃŽn al doilea rând, chiar presupunând că sportul naÅ£ional al datului cu părerea are o oarecare relevanţă… pe cine naiba alegi? O haită de burtoÅŸi, fălcoÅŸi, îngrăşaÅ£i din banul meu ÅŸi al tău, care, după ce că iau 1000 de euro lunar drept bani de chirie pentru hoteluri în care nu locuiesc, că au deja 3-4-5 case/vile în BucureÅŸti, după ce că reuÅŸesc să voteze în unanimitate numai când se propun măriri de salarii sau avantaje pentru parlamentari, piscină sau bufet mai ieftin decât cantina săracilor, se bat în pieptul cămăşii Gucci de la costumul Versace, că avem în România copii atât de săraci incât n-au bani de manuale ÅŸcolare sau de încălţăminte, ÅŸi ies pe sticlă vociferând eroic “cineva să facă ceva”!
Păi bine, măi, idiot ales al unei naÅ£ii care gândeÅŸte cu curul ÅŸi votează cu picioarele, când lângă tine altul moare de inaniÅ£ie, tu chemi ajutoare, înfiinÅ£ezi comitete ÅŸi comiÅ£ii, deÅŸi ai puterea la dispoziÅ£ie? Åži când în Italia furia populară ÅŸi impotenÅ£a politică ÅŸi administrativă ucide români, te duci să lingi bombeul unui urmărit penal internaÅ£ional, sau te tăvăleÅŸti pe jos în faÅ£a autorităţii europene “i-aÅ£i omorât? nu-i nimic, mai avem acasa, ne daÅ£i voie să-i trimitem ÅŸi pe ăia, săracii, că tot vor la muncă ÅŸi n-au unde?”
Şi în a treilea rând, aţi citit formularea aia inteligentă a întrebării de referendum, de parca ar veni de la o civilizaţie extraterestră cu un avans cultura de 10.000 de ani faţă de noi? Băi, oamenii ăia chiar nu mai ştiu vorbi normal, li s-a depus pe creieri caviarul european şi shoppingul la Paris şi Viena, de nu mai ştiu scrie clar?
Uite, am eu o propunere de formulare a întrebării, apropo de (n)europarlamentare: Ce politician aţi vrea să împuşcaţi, dacă aţi avea ocazia? Răspundeţi prin DA sau NU.