GRAPHITE

13 septembrie. Încep azi un jurnal de ospiciu. Pentru că, de o grămadă de vreme, trăiesc într-unul. Mic la scară planetară, dar mare, totuşi, daca te uiţi de-aproape. Se numeşte România.

DIGI, MY LOVE….13 septembrie. Din cauza unei furtuni, aseară, antena Digi de pe bloc a picat. Fizic. Eu, la fel. Psihic. Azi dimineaţă, sun la BucureÅŸti. O domniÅŸoară, amabilă de altfel, dar în rest came from outer space (aveam să aflu rapid că asta e o stare de agregare tipică Digi) ma anunţă, zglobie ÅŸi uÅŸuratică, cum că nu mă poate ajuta.
“Noi nu instalăm antene”, zice.
“Asta ÅŸtiu ÅŸi eu, da’ mă interesează cine le instalează ÅŸi le pune la loc după ce le doboară vântul” zic eu.
Ea: Nu ÅŸtiu.
Eu: Mă aÅŸteptam să nu. Da’ cineva din filiala din Cluj ar trebui să ÅŸtie, nu?
Ea: Probabil.
Eu: Tot e ceva. Daţi-mi un număr de telefon de-al lor.
Ea: N-avem.
Eu (scobindu-mă în ureche, incredul): Chiar n-aveÅ£i? Păi cum comunicaÅ£i cu ei? …sau nu….?
Ea (scobindu-se undeva într-o zonă aproape de receptor): De fapt care e problema dumneavoastră? (remarcaţi strategia de derutare a adversarului prin întrebări destabilizatoare)

….cu greu, ajungem la miezul problemei (pe care eu deja îl enunÅ£asem la începutul discuÅ£iei, dar ăsta e farmecul monologului cu parteneri). Mă sfătuieÅŸte să caut contractul de dare în folosinţă: trebuie să aibă un număr de telefon la care să pot apela. Culmea, chiar are. Un număr din TimiÅŸoara, după cum am surpriza să aflu, vorbind cu individul de la celălalt receptor. Contractele alea le-au dat ei unora din Cluj, acum niÅŸte ani. Nu, nu mai sunt valabile numerele, ÅŸi ei oricum nu vin din TimiÅŸoara pentru deranjamente la Cluj. Cu atât mai mult cu cât între timp nu se mai ocupă de antene.

….Buuuuun. Respir adânc ÅŸi reiau Calea Crucii. Care duce la BucureÅŸti, normal. La Digi, mai precis. Altă domniÅŸoară, clonată de curând după prima, judecând după voioÅŸia inconÅŸtientă cu care mă salută. Nu, nu e treaba lor sa asigure poziÅ£ia antenelor. Da, au ceva numere de telefon de la instalatori. Clar: e clonată recent, special pentru mine, iar între timp Digi a căutat instalatori, tot ca să-mi facă mie o bucurie. Ce bine e să te simÅ£i respectat ca client….

….la primul număr de telefon răspunde o doamnă. Obosită, blazată. E ÅŸi normal să fie aÅŸa: zilnic o sună 15-20 de lunatici ÅŸi-o întreabă de antene, activări instalări, depanări. Nu, nu lucrează la Digi, are un număr care diferă de al lor cu o singură cifră. Nici abonată nu e, ÅŸi dacă se ia după câţi disperaÅ£i o sună, nici n-o să se aboneze în vecii vecilor. Amin, zic eu. Culmea adaptării darwiniste: are ea numere de telefon de-ale instalatorilor. Le-a aflat cu timpul, că deh, când te sună atâta lume…. O sfătuiesc să-ÅŸi ia mobil cu cartelă reîncărcabilă, tot pe numărul ăla. I-ar da fraierii ăia kilometri de minute gratis, ar alege-o săptămânal Miss GSM, etc. Ne despărÅ£im cordial.

….aÅŸa. Instalatorii: unul nu mai are contract cu Digi, celălalt se ocupă numai de antene individuale de apartament, nu de alea generale de vârfu’ blocului. Oricum, amabili amandoi. Nu, n-au numerele de telefon ale altor firme (ÅŸi chiar dacă le-ar avea, nu mi le-ar da: de ce să facă servicii concurenÅ£ei?)

…. între timp, sună la usă vecinii, administratorul de bloc, preÅŸedintele (nu, nu ăla, ci cel de bloc, deÅŸi e tot chel ÅŸi uÅŸor agramat. Ce seamănă, în general, preÅŸedinÅ£ii înte ei….). Se bazează pe mine să rezolv problema. Nu mă lasă inima să le spun cum stă de fapt treaba, ÅŸi mai incerc. Pe Internet. Trimit un mesaj la Digi Sugestii ÅŸi reclamaÅ£ii, caut numărul de telefon al biroului din Cluj. DaÅ£i-o naibii, fraÅ£ilor, e ditamai firma specializată în comunicare! Păi cum să nu comunice ăştia între ei, că doar n-or fi autiÅŸti cu toÅ£ii? …sau…?

(Pauză de publicitate. ÃŽmi trece printre neuroni – ăia 2-3 care-or mai fi rămas intacÅ£i, săracii – o voce groasă, gen Cotimanis în reclamele PROsTV, care zice “REALITATEA… DEPÄ‚ÅžEÅžTE… CELE MAI… CUMPLITE… COÅžMARUUURI”….. cunoaÅŸteÅ£i specia. Gata pauza).

…deci, iar la BucureÅŸti. Altă domniÅŸoară. Surpriză, nu e o clonă recentă. E veche. Foarte. Deja s-a alterat. Acră. (în atenÅ£ia CNA: alăturarea termenilor “domniÅŸoară”, “veche” ÅŸi “acră” NU conÅ£ine mesaje discriminatorii sau insultătoare la adresa diverselor minorităţi, cărora le adresăm ÅŸi pe această cale cele mai sincere etc.). Din nou, este imposibil de contactat biroul din Cluj. Nu, nu e treaba mea dar asta este. Fatality sucks. Bine, întreb, da-i treaba mea de client să mă ocup de contactul cu firmele-fantomă de trepăduÅŸi care nu-ÅŸi fac treaba? Probabil c-o ia ca pe o insinuare la adresa Digi, pentru că reacÅ£ionează destul de înÅ£epat. (Din nou, din Cluj, pentru CNA: cvântul “înÅ£epat” nu conÅ£ine aluzii sexuale ÅŸi nu trebuie pus în legătură cu domniÅŸoarele vechi ÅŸi acre, cărora le transmitem ÅŸi pe această cale, cele mai nonviolente etc.) Zice: “domnule, singura soluÅ£ie e să faceÅ£i rost de contractul de instalare, să luaÅ£i de-acolo numărul firmei, să-i căutaÅ£i ÅŸi să le explicaÅ£i situaÅ£ia”.
Eu: Eu?
Ea: da’ cine?
Eu: Păi io v-am spus dumneavoastră. Luaţi măsuri, doar toată treaba e în garanţie şi eu am în cârcă un trib de vecini care aşteaptă rezultate. Le începe telenovela!
Ea: V-am spus, singura soluÅ£ie este…
Eu: Daţi-mi numărul celor din Cluj!
Ea: Nu-l avem! MergeÅ£i la o casierie, sau vă dau adresa de stradă a biroului…
Eu (n-o mai întreb dacă biroul e în stradă pentru că merita să ajungă acolo; deja ştiu răspunsul) : Eu locuiesc la celălalt capăt de oraş! Îmi decontaţi biletul de troleibuz dus-întors?
Ea (sobră): Nu.
Eu: Da’ costul apelurilor către Digi, de azi-dimineaţă încoa’?
Ea (definitivă): Nu.
Eu: Da’ dacă nu vine nimeni să pună ligheanu’ ăla sus, o zi, o săptămână, intervalu’ fără semnal e scutit de plată?
Ea (drastică): NU! Că noi asigurăm semnalul, şi ăla ESTE.
Eu (mă abÅ£in de la “care este”): Păi nu-i! Nu asta vă tot spun?
Ea (brusc, veselă, ceea ce mi se pare de-a dreptul iresponsabil): Nu-i din vina noastră! Io v-am zis cum se poate rezolva: căutaţi contractul, găsiţi numărul, sunaţi la firmă şi se rezolvă cu un simplu telefon!

Ei, dragii moÅŸului, aici n-am mai rezistat. Dacă făcea careva un PC-game sau un film pe tema asta, aÅŸ fi zis că-i aberant, nerealist ÅŸi complet fantasmagoric. Bă, da’ pe ăştia nu-i împuÅŸcă nimeni? (Din nou, din Cluj, pentru CNA: cuvântul “împuÅŸcă” NU este un îndemn la violenţă ÅŸi oricum n-am găsit nicăieri pe Net o bulină cu “AtenÅ£ie părinÅ£i”, “12″, “16″ sau alte cifre, ÅŸi fraza anterioară nu e decât o întrebare retorică, a cărei intenÅ£ie nu este de a instiga la acte de vandalism împotriva companiilor de televiziune prin satelit, cărora le adresăm ÅŸi pe această cale cele mai incalificabile ÅŸi inimaginabile etc.)

Ultima oră: ÃŽn faÅ£a blocului a parcat o dubă Digi. Am ieÅŸit în trombă din apartament, gata să urlu “miracol!”, “nu se poate”, “care este”, “aici sunt banii dumneavoastră” ÅŸi alte chestii de bun simÅ£, indicate în astfel de ocazii. …nu veneau la mine, nu primiseră nici o sesizare, dar s-au arătat dispuÅŸi să urce pe bloc ÅŸi să planteze naibii antena aia de coÅŸmar. Evident, “dacă terminăm treaba pentru care am venit, la blocu’ vecin. ÅžtiÅ£i, le-a picat antena, au dat un simplu telefon ÅŸi…..”